O etapa din viata mea-Bacul!

Stau in pat...ascult muzica si ma gandesc la saptamana pe care am avut-o...multe s-au intamplat...multe momente  mi-au pus la incercare psihicul...anume bacul...stresul acumulat...care m-au facut sa imi pierd controlul complet...care ma transformase ca intr-un robot..care trebuia doar sa invetze fara a manca(hrana necesara pentru a ma ajuta sa pot invatza,sa ma pot concentra pe ceea ce trebuia sa invatz),fara a vedea razele soarelui care din cand in cand imi mai incalzea sufletul inghetat,infricat de ce va urma,fara a sta de vorba cu o prietena pentru a ma descarca,pentru a plange pe un umar,simtind ca pur si simplu ca sufletul imi iasa incet,incet din suflet ca si cand nu ar fi existat in mine...emotiile s-au strans si timpul se scurta din ce in ce mai mult,odata cu mine ofilindu-se bucuria ochilor mei,deoarece  intunericul din sufletul meu se vedea in ochii mei,in acel moment...se acumulase tot:stres,frica,teama ca poate voi uita tot ce am invatat..

.A sosit si ziua cea mare:BACUL!!!prima proba scrisa era la romana...am intrat in sala,am completat fisele,iar pana la momentul sosirii subiectelor ma simteam ca si cand as fi murit si as fi ajuns la judecata de apoi...Asa de speriata eram,nu constientizasem ca venise momentul acesta al maturitatii.Cand au venit subiectele la romana si am vazut ca la a treia parte imi picase fix ce nu invatasem,simteam ca imi picase cerul in cap,ca sufletul meu deja imi parasise trupul.Am incercat sa ma concentrez pe primele subiecte,dar vedeam cum timpul trece asa de repede precum tigarea aprinsa,care daca nu o fumezi se trece asa de repede,asa simteam in momentul acela.Vedeam ca deja treaba se ingrosase si ca ma aflam la capatul firului,care mai avea un pic si se rupea.Devenisem foarte agitata,nu stiam ce sa mai fac.Incercasem sa strig la colegi sa ma ajute,dar fiecare era pentru el.S-a terminat si proba aceasta,cu chiu cu vai.Cand am ajuns acasa,ce am facut a fost sa iau o tigare,sa o fumez si doar plangeam,pentru a ma putea linisti.

       Din acel moment,am stiut ca bacul nu e un moment de joaca si am inceput sa invat mult mai bine,fara sa mananc,fara sa comunic,fara sa stiu ca exist.Stateam doar cu nasul in carti si mai luam cate o pauza doar ca sa fumez si nimic mai mult.Imi pierise si pofta de mancare,nu aveam pofta de viata practic.Pentru mine  somnul era un stres,nu ma linistea,practic ma agita din ce in ce mai mult deoarece imi lua din timpul meu de invatat.Intrasem in depresii.Dar am reusit sa invat totul pentru a doua proba.A venit si proba.Parca Dumnezeu ma ascultase,era langa mine,ma simteam atat de sigura pe mine,parca Domnul imi ascultase rugaciunile.Cand au venit subiectele si am vazut ca mi-a picat fix ce am invatat,radiam de fericire,ochii imi sclipeau de fericire,incat oricine isi dadea seama ca se intamplase ceva cu mine.Nu,nu era dragostea,pentru ca sentimentul de iubire l-am pierdut de mult,e ratacit pe undeva,pe o insula.Nerusinatul,fara mine.Sufletul odata parasit de iubire se simtea pustiit,concentrandu-se doar pe carte.Serile pierdute cu invatatul si cu nemancatul mi-au adus rasplata cea mai mare,comoara la care am putut sa ajung.

        La cea de a 3a proba,nu prea am pus burta pe carte ce-i drept,deoarece inca nu ma trezisem din starea aceea de fericire,dupa proverbul acela:"dupa nori,apare si soarel".Practic asa a fost si la mine.Am muncit mai putin deoarece eram increzatoare in mine ca pot sa fac,ca pot fi capabila sa iau o nota bunicica pentru cat am pus suflet in invatat.
      Au trecut toate si trebuiau sa vina rezultatele.Sufletul meu era plin de teama,frica,parca fusese rapit de un pesimist notoric care nu dadea voie la nicio mica raza de speranta,care poate imi mai incalzea sufletul.Era mai mereu ambitios decat mine,parca ma domina pana in momentul afisarii notelor.Notele s-au afisat,iar cand am auzit ce note mari am luat,primul pas a fost sa o strang in brate pe mama mea si sa plang alaturi de ea.

A fost o etapa memorabila pentru mine si nu o voi uita niciodata!