Departe de casa

Azi este o zi innorata precum sufletul meu si cad  cativa stropi ca sa-mi adanceasca si mai adanc durerea din sufletul meu.Sa ma despart dintr-o data de locul in care am copilarit,unde orice lucru rau pe care l-am facut,ai mei ma iertau si ma ajutau,facandu-mi viata frumoasa doar printr-o imbratisare.Sa ma desprind dintr-o lume plina de amintiri frumoase dintr-o data,viitorul despartindu-ma de locul unde mi invatat sa merg pentru prima data,am zambit pentru prima data din cauza unei glume,am invatat sa iubesc pentru prima data,am primit un sarut pentru prima data,unde am invatat sa trec peste orice obstacol,ducandu-ma intr-o viata intunecoasa,in care copacii imi par fiorosi simbolizand spaima ce se ascund in ochii mei de ceea ce va urma peste o ora sau doua.Singuratatea care imi stinge incet incet sufletul,care ma omoara psihic,doar ea este unica prietena in momentul asta.Si acum imi vars amarul prin lacrimi calde pentru ca imi e dor de casa.Pentru mine o ora departe de casa mi se pare o vesnicie.Iubesc toate locurile pe care le stiu inca din copilarie si care imi sunt dragi ca din ochii din cap,pentru acolo am gresit,am devenit alt om,am invatat sa citesc si sa scriu primul cuvant,pentru acolo are cine sa ma iubeasca,in schimb aici nimeni nu ma apreciaza,nu ma iubeste,simt ca ma prabusesc incet,incerc sa fiu puternica dar nu pot pentru ca distanta ma apasa prea mult.Vreau sa fiu doar acasa,in patul meu...