marți, 2 octombrie 2012
Departe de casa
Azi este o zi innorata precum sufletul meu si cad cativa stropi ca sa-mi adanceasca si mai adanc durerea din sufletul meu.Sa ma despart dintr-o data de locul in care am copilarit,unde orice lucru rau pe care l-am facut,ai mei ma iertau si ma ajutau,facandu-mi viata frumoasa doar printr-o imbratisare.Sa ma desprind dintr-o lume plina de amintiri frumoase dintr-o data,viitorul despartindu-ma de locul unde mi invatat sa merg pentru prima data,am zambit pentru prima data din cauza unei glume,am invatat sa iubesc pentru prima data,am primit un sarut pentru prima data,unde am invatat sa trec peste orice obstacol,ducandu-ma intr-o viata intunecoasa,in care copacii imi par fiorosi simbolizand spaima ce se ascund in ochii mei de ceea ce va urma peste o ora sau doua.Singuratatea care imi stinge incet incet sufletul,care ma omoara psihic,doar ea este unica prietena in momentul asta.Si acum imi vars amarul prin lacrimi calde pentru ca imi e dor de casa.Pentru mine o ora departe de casa mi se pare o vesnicie.Iubesc toate locurile pe care le stiu inca din copilarie si care imi sunt dragi ca din ochii din cap,pentru acolo am gresit,am devenit alt om,am invatat sa citesc si sa scriu primul cuvant,pentru acolo are cine sa ma iubeasca,in schimb aici nimeni nu ma apreciaza,nu ma iubeste,simt ca ma prabusesc incet,incerc sa fiu puternica dar nu pot pentru ca distanta ma apasa prea mult.Vreau sa fiu doar acasa,in patul meu...
luni, 9 iulie 2012
Despre prietenie!
Prietenia e cea mai depret comoara,cea mai stransa legatura dintre doua persoane.Ea poate produce doua efecte:pozitive si negative.Are puterea de a transforma o persoana dintr-un ingeras plapand cu suflet curat intr-un inger demonic,pentru care minciuna,rautatea si razbunarea sunt cele mai importante calitati umane, putand-o sa o domine cum doreste,ea nu tine cont daca produce un bine sau un rau,stie doar sa ajunga sa creeze ceva care ii face existenta pe pamant.
Am spus ca prietenia poate produce efecte pozitive si negative.De exemplu,o persoana care tine la cu adevarat la tine poate produce efecte pozitive,deoarece incearca sa te aduca pe calea cea buna,incearca sa te faca sa vezi adevarul crud,sa iti deschida ochii.Care ar renunta la orgolii,la multe alte momente importante din viata lui pentru a fi alaturi de tine doar pentru ca suferi din dragoste,ori pentru ca nu ai luat un examen,ori pentru ca te-a necajit cineva si simti nevoia sa te tina in brate,sa iti stearga lacrima sau sa iti zica:"Fi tare!nu baga de seama."Un prieten adevarat este acea persoana care te iarta de cate ori ii gresesti,care nu te critica atunci cand ajungi pe cai gresite,ajutandu-te sa pornesti pe calea cea buna,si care te ajuta la orice pas,minut,secunda.
Dar poate produce si efecte negative.Un prieten diabolic poate sa iti ia sufletul daca doreste,cum?Prin faptul ca te face sa ai atata incredere in el,incat iti spui viata de cand te-ai nascut pana la varsta prezenta,te face sa iti marturisesti toate intimitatile,pacatele,pentru ca apoi sa le foloseasca pe post de santaj.Un prieten te poate invata numai vicii pe care,daca nu esti constient,le poti capata fie ca vrei,fie ca nu vrei.Te face sa devi cel mai neispravit om de pe pamant,apucand-o pe cai care te pot conduce la moarte.Te face sa iti vinzi si viata pentru a-l vedea fericit,sa iti nenorocesti sufletul familiei pentru el.Te domina atat de mult incat nu ii poti rezista ei,nu poti refuza cerintele pe care ti le cere.Bineinteles,daca esti constient sti foarte bine ce este de facut,te indepartezi atunci cand e momentul.
La fel ca viata,prietenia are doua fete,asa ca trebuie sa fim atenti sa ne dam seama care cum sunt prietenii.Nu credeti?
Pentru mine,prietenia este o cale prin care o persoana incarcata de greutati si ranita din dragoste se poate consola la cealalta persoana,insa pana la urma aceasta marturisire se poate transforma intr-un obiect de santaj,pentru ca atunci cand intr-o prietenie nu exista o dragoste pura,o relatie stransa,comparata cu familia,ea nu va rezista.Vor interveni certuri,infidelitati,minciuni,care iti sfarama sufletul.Insa fiecare persoana,in felul sau actioneaza diferit:ori foloseste calea marturisii tuturor secretelor care poate transforma imaginea acelei persoane dintr-o imagine buna intr-una proasta,ori din respect si din bun simt trece cu vederea si nu aduce argumente la acea persoana.
Am spus ca prietenia poate produce efecte pozitive si negative.De exemplu,o persoana care tine la cu adevarat la tine poate produce efecte pozitive,deoarece incearca sa te aduca pe calea cea buna,incearca sa te faca sa vezi adevarul crud,sa iti deschida ochii.Care ar renunta la orgolii,la multe alte momente importante din viata lui pentru a fi alaturi de tine doar pentru ca suferi din dragoste,ori pentru ca nu ai luat un examen,ori pentru ca te-a necajit cineva si simti nevoia sa te tina in brate,sa iti stearga lacrima sau sa iti zica:"Fi tare!nu baga de seama."Un prieten adevarat este acea persoana care te iarta de cate ori ii gresesti,care nu te critica atunci cand ajungi pe cai gresite,ajutandu-te sa pornesti pe calea cea buna,si care te ajuta la orice pas,minut,secunda.
Dar poate produce si efecte negative.Un prieten diabolic poate sa iti ia sufletul daca doreste,cum?Prin faptul ca te face sa ai atata incredere in el,incat iti spui viata de cand te-ai nascut pana la varsta prezenta,te face sa iti marturisesti toate intimitatile,pacatele,pentru ca apoi sa le foloseasca pe post de santaj.Un prieten te poate invata numai vicii pe care,daca nu esti constient,le poti capata fie ca vrei,fie ca nu vrei.Te face sa devi cel mai neispravit om de pe pamant,apucand-o pe cai care te pot conduce la moarte.Te face sa iti vinzi si viata pentru a-l vedea fericit,sa iti nenorocesti sufletul familiei pentru el.Te domina atat de mult incat nu ii poti rezista ei,nu poti refuza cerintele pe care ti le cere.Bineinteles,daca esti constient sti foarte bine ce este de facut,te indepartezi atunci cand e momentul.
La fel ca viata,prietenia are doua fete,asa ca trebuie sa fim atenti sa ne dam seama care cum sunt prietenii.Nu credeti?
O etapa din viata mea-Bacul!
Stau in pat...ascult muzica si ma gandesc la saptamana pe care am avut-o...multe s-au intamplat...multe momente mi-au pus la incercare psihicul...anume bacul...stresul acumulat...care m-au facut sa imi pierd controlul complet...care ma transformase ca intr-un robot..care trebuia doar sa invetze fara a manca(hrana necesara pentru a ma ajuta sa pot invatza,sa ma pot concentra pe ceea ce trebuia sa invatz),fara a vedea razele soarelui care din cand in cand imi mai incalzea sufletul inghetat,infricat de ce va urma,fara a sta de vorba cu o prietena pentru a ma descarca,pentru a plange pe un umar,simtind ca pur si simplu ca sufletul imi iasa incet,incet din suflet ca si cand nu ar fi existat in mine...emotiile s-au strans si timpul se scurta din ce in ce mai mult,odata cu mine ofilindu-se bucuria ochilor mei,deoarece intunericul din sufletul meu se vedea in ochii mei,in acel moment...se acumulase tot:stres,frica,teama ca poate voi uita tot ce am invatat..
.A sosit si ziua cea mare:BACUL!!!prima proba scrisa era la romana...am intrat in sala,am completat fisele,iar pana la momentul sosirii subiectelor ma simteam ca si cand as fi murit si as fi ajuns la judecata de apoi...Asa de speriata eram,nu constientizasem ca venise momentul acesta al maturitatii.Cand au venit subiectele la romana si am vazut ca la a treia parte imi picase fix ce nu invatasem,simteam ca imi picase cerul in cap,ca sufletul meu deja imi parasise trupul.Am incercat sa ma concentrez pe primele subiecte,dar vedeam cum timpul trece asa de repede precum tigarea aprinsa,care daca nu o fumezi se trece asa de repede,asa simteam in momentul acela.Vedeam ca deja treaba se ingrosase si ca ma aflam la capatul firului,care mai avea un pic si se rupea.Devenisem foarte agitata,nu stiam ce sa mai fac.Incercasem sa strig la colegi sa ma ajute,dar fiecare era pentru el.S-a terminat si proba aceasta,cu chiu cu vai.Cand am ajuns acasa,ce am facut a fost sa iau o tigare,sa o fumez si doar plangeam,pentru a ma putea linisti.
Din acel moment,am stiut ca bacul nu e un moment de joaca si am inceput sa invat mult mai bine,fara sa mananc,fara sa comunic,fara sa stiu ca exist.Stateam doar cu nasul in carti si mai luam cate o pauza doar ca sa fumez si nimic mai mult.Imi pierise si pofta de mancare,nu aveam pofta de viata practic.Pentru mine somnul era un stres,nu ma linistea,practic ma agita din ce in ce mai mult deoarece imi lua din timpul meu de invatat.Intrasem in depresii.Dar am reusit sa invat totul pentru a doua proba.A venit si proba.Parca Dumnezeu ma ascultase,era langa mine,ma simteam atat de sigura pe mine,parca Domnul imi ascultase rugaciunile.Cand au venit subiectele si am vazut ca mi-a picat fix ce am invatat,radiam de fericire,ochii imi sclipeau de fericire,incat oricine isi dadea seama ca se intamplase ceva cu mine.Nu,nu era dragostea,pentru ca sentimentul de iubire l-am pierdut de mult,e ratacit pe undeva,pe o insula.Nerusinatul,fara mine.Sufletul odata parasit de iubire se simtea pustiit,concentrandu-se doar pe carte.Serile pierdute cu invatatul si cu nemancatul mi-au adus rasplata cea mai mare,comoara la care am putut sa ajung.
La cea de a 3a proba,nu prea am pus burta pe carte ce-i drept,deoarece inca nu ma trezisem din starea aceea de fericire,dupa proverbul acela:"dupa nori,apare si soarel".Practic asa a fost si la mine.Am muncit mai putin deoarece eram increzatoare in mine ca pot sa fac,ca pot fi capabila sa iau o nota bunicica pentru cat am pus suflet in invatat.
Au trecut toate si trebuiau sa vina rezultatele.Sufletul meu era plin de teama,frica,parca fusese rapit de un pesimist notoric care nu dadea voie la nicio mica raza de speranta,care poate imi mai incalzea sufletul.Era mai mereu ambitios decat mine,parca ma domina pana in momentul afisarii notelor.Notele s-au afisat,iar cand am auzit ce note mari am luat,primul pas a fost sa o strang in brate pe mama mea si sa plang alaturi de ea.
A fost o etapa memorabila pentru mine si nu o voi uita niciodata!
.A sosit si ziua cea mare:BACUL!!!prima proba scrisa era la romana...am intrat in sala,am completat fisele,iar pana la momentul sosirii subiectelor ma simteam ca si cand as fi murit si as fi ajuns la judecata de apoi...Asa de speriata eram,nu constientizasem ca venise momentul acesta al maturitatii.Cand au venit subiectele la romana si am vazut ca la a treia parte imi picase fix ce nu invatasem,simteam ca imi picase cerul in cap,ca sufletul meu deja imi parasise trupul.Am incercat sa ma concentrez pe primele subiecte,dar vedeam cum timpul trece asa de repede precum tigarea aprinsa,care daca nu o fumezi se trece asa de repede,asa simteam in momentul acela.Vedeam ca deja treaba se ingrosase si ca ma aflam la capatul firului,care mai avea un pic si se rupea.Devenisem foarte agitata,nu stiam ce sa mai fac.Incercasem sa strig la colegi sa ma ajute,dar fiecare era pentru el.S-a terminat si proba aceasta,cu chiu cu vai.Cand am ajuns acasa,ce am facut a fost sa iau o tigare,sa o fumez si doar plangeam,pentru a ma putea linisti.
Din acel moment,am stiut ca bacul nu e un moment de joaca si am inceput sa invat mult mai bine,fara sa mananc,fara sa comunic,fara sa stiu ca exist.Stateam doar cu nasul in carti si mai luam cate o pauza doar ca sa fumez si nimic mai mult.Imi pierise si pofta de mancare,nu aveam pofta de viata practic.Pentru mine somnul era un stres,nu ma linistea,practic ma agita din ce in ce mai mult deoarece imi lua din timpul meu de invatat.Intrasem in depresii.Dar am reusit sa invat totul pentru a doua proba.A venit si proba.Parca Dumnezeu ma ascultase,era langa mine,ma simteam atat de sigura pe mine,parca Domnul imi ascultase rugaciunile.Cand au venit subiectele si am vazut ca mi-a picat fix ce am invatat,radiam de fericire,ochii imi sclipeau de fericire,incat oricine isi dadea seama ca se intamplase ceva cu mine.Nu,nu era dragostea,pentru ca sentimentul de iubire l-am pierdut de mult,e ratacit pe undeva,pe o insula.Nerusinatul,fara mine.Sufletul odata parasit de iubire se simtea pustiit,concentrandu-se doar pe carte.Serile pierdute cu invatatul si cu nemancatul mi-au adus rasplata cea mai mare,comoara la care am putut sa ajung.
La cea de a 3a proba,nu prea am pus burta pe carte ce-i drept,deoarece inca nu ma trezisem din starea aceea de fericire,dupa proverbul acela:"dupa nori,apare si soarel".Practic asa a fost si la mine.Am muncit mai putin deoarece eram increzatoare in mine ca pot sa fac,ca pot fi capabila sa iau o nota bunicica pentru cat am pus suflet in invatat.
Au trecut toate si trebuiau sa vina rezultatele.Sufletul meu era plin de teama,frica,parca fusese rapit de un pesimist notoric care nu dadea voie la nicio mica raza de speranta,care poate imi mai incalzea sufletul.Era mai mereu ambitios decat mine,parca ma domina pana in momentul afisarii notelor.Notele s-au afisat,iar cand am auzit ce note mari am luat,primul pas a fost sa o strang in brate pe mama mea si sa plang alaturi de ea.
A fost o etapa memorabila pentru mine si nu o voi uita niciodata!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)