MY FIRST LOVE REALLY

    3 octombrie este o zi speciala pentru minte pentru ca atunci te-am cunoscut pe tine,prima mea dragostea in adevaratul sens al cuvantului.Si asa incepe povestea de dragoste.Era seara si ma plictiseam in camera si intru in conversatie cu un baiat necunoscut si mi-a zis sa ne intalnim ca sa discutam face to face.Prima data nu am vrut,te-am refuzat.Dar apoi am dorit sa ne intalnim.Tin minte si acum locul unde ne-am intalnit prima oara,zambetul frumos care m-a fermecat din clipa cand te-am vazut.Ne-am plimbat,ne-am jucat ca un cuplu,dar nici prin gand nu imi trecea ca o sa fim impreuna.Dupa o plimbare placuta sub clar de luna,am mers intr-un local atat de romantic,nu puteam sa ma uit in ochii tai pentru ca imi era frica ca iti vei da seeama ca te plac.Dar un lucru neasteaptat s-a intamplat,ai inceput sa imi saruti buzele,din clipa aceea timpul statea in loc,fluturasii si-au facut prezenta in burtica mea.Eram asa de uimita si totodata bucuroasa ca ti-am sarutat buzele tale dulci.Si din clipa aceea am fost impreuna si am impartit si bune si rele.Ne-am certat,ne-am impacat,pentru ca acolo unde exista dragoste,nu exista ura si amaraciune.
    Acum pot spune ca esti prima mea dragoste in adevaratul sens al cuvantului,am facut lucruri pe care mi le doream din tot sufletul sa le fac alaturi de persoana iubita,tu mi-ai readus zambetul in suflet,optimismul ca exista si un baiat care apreciaza nu numai sexul,ci si partea sufleteasca.TE IUBESC pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ma faci tu sa fiu cand sunt alaturi de tine,iubesc ochii tai plapanzi,gurita ta fermecatoare deoarece la fiecare sarut pun un gram de dragoste;nasucul tau al scump,comportamentul tau totodata nebunesc dar si bland,umorul tau care imi ridica morala de fiecare data cand sunt suparata.Tu imi dai putere sa trec peste orice obstacol care imi sta in cale.Ma ti de mana si imi juri ca vei fi alaturi de mine pana la varsta cand vom fi amandoi in ciumag:)),dar daca se va intampla asta numai Dumnezeu va sti si noi.Nu imi vine sa cred ca au trecut 4luni de cand suntem impreuna.A trecut timpul asa de repede alaturi de tine.In sfarsit ma simt implinita si fericita pentru ca am pe cineva alaturi de mine care ma apreciaza,ma respecta si ma iubeste.Iti multumesc ca esti langa mine si sper sa fim asa de fericiti pentru totdeauna.
   Vreau sa merg la mama ta si vreau sa-i sarut mana,fiindca te-a nascut.Ti-a dat zile sa traiesti,te-a nascut sa ma iubesti si sunt fericïta.Daca ar fi sa mor ca maine am sa te iau cu mine fiindca TE IUBESC,pentru ca nu as rezista sa te stiu cu altcineva dragostea mea.Si nu uita ca esti ingerul meu si iti multumesc ca ai fost alaturi de mine de ziua indragostitilor si in toate momentele petrecute in aceste 4luni.

Poza facuta in prezent!

Poza facuta la prima intalnire cand nu doream sa facem poze:D.Acum as face incontinuu

Esti ingerul meu pazitor care are grija de mine.TE IUBESC,te respect si te pretuiesc!

Departe de casa

Azi este o zi innorata precum sufletul meu si cad  cativa stropi ca sa-mi adanceasca si mai adanc durerea din sufletul meu.Sa ma despart dintr-o data de locul in care am copilarit,unde orice lucru rau pe care l-am facut,ai mei ma iertau si ma ajutau,facandu-mi viata frumoasa doar printr-o imbratisare.Sa ma desprind dintr-o lume plina de amintiri frumoase dintr-o data,viitorul despartindu-ma de locul unde mi invatat sa merg pentru prima data,am zambit pentru prima data din cauza unei glume,am invatat sa iubesc pentru prima data,am primit un sarut pentru prima data,unde am invatat sa trec peste orice obstacol,ducandu-ma intr-o viata intunecoasa,in care copacii imi par fiorosi simbolizand spaima ce se ascund in ochii mei de ceea ce va urma peste o ora sau doua.Singuratatea care imi stinge incet incet sufletul,care ma omoara psihic,doar ea este unica prietena in momentul asta.Si acum imi vars amarul prin lacrimi calde pentru ca imi e dor de casa.Pentru mine o ora departe de casa mi se pare o vesnicie.Iubesc toate locurile pe care le stiu inca din copilarie si care imi sunt dragi ca din ochii din cap,pentru acolo am gresit,am devenit alt om,am invatat sa citesc si sa scriu primul cuvant,pentru acolo are cine sa ma iubeasca,in schimb aici nimeni nu ma apreciaza,nu ma iubeste,simt ca ma prabusesc incet,incerc sa fiu puternica dar nu pot pentru ca distanta ma apasa prea mult.Vreau sa fiu doar acasa,in patul meu...

Despre prietenie!

         Prietenia e cea mai depret comoara,cea mai stransa legatura dintre doua persoane.Ea poate produce doua efecte:pozitive si negative.Are puterea de a transforma o persoana dintr-un ingeras plapand cu suflet curat intr-un inger demonic,pentru care minciuna,rautatea si razbunarea sunt cele mai importante calitati umane, putand-o sa o domine cum doreste,ea nu tine cont daca produce un bine sau un rau,stie doar sa ajunga sa creeze ceva care ii face existenta pe pamant.

       Pentru mine,prietenia este o cale prin care o persoana incarcata de greutati si ranita din dragoste se poate consola la cealalta persoana,insa pana la urma aceasta marturisire  se poate transforma intr-un obiect de santaj,pentru ca atunci cand intr-o prietenie nu exista o dragoste pura,o relatie stransa,comparata cu familia,ea nu va rezista.Vor interveni certuri,infidelitati,minciuni,care iti sfarama sufletul.Insa fiecare persoana,in felul sau actioneaza diferit:ori foloseste calea marturisii tuturor secretelor care poate transforma imaginea acelei persoane dintr-o imagine buna intr-una proasta,ori din respect si din bun simt trece cu vederea si nu aduce argumente la acea persoana.

      


        Am spus ca prietenia poate produce efecte pozitive si negative.De exemplu,o persoana care tine la cu adevarat la tine poate produce efecte pozitive,deoarece incearca sa te aduca pe calea cea buna,incearca sa te faca sa vezi adevarul crud,sa iti deschida ochii.Care ar renunta la orgolii,la multe alte momente importante din viata lui pentru a fi alaturi de tine doar pentru ca suferi din dragoste,ori pentru ca nu ai luat un examen,ori pentru ca te-a necajit cineva si simti nevoia sa te tina in brate,sa iti stearga lacrima sau sa iti zica:"Fi tare!nu baga de seama."Un prieten adevarat este acea persoana care te iarta de cate ori ii gresesti,care nu te critica atunci cand ajungi pe cai gresite,ajutandu-te sa pornesti pe calea cea buna,si care te ajuta la orice pas,minut,secunda.

        Dar poate produce si efecte negative.Un prieten diabolic poate sa iti ia sufletul daca doreste,cum?Prin faptul ca te face sa ai atata incredere in el,incat iti spui viata de cand te-ai nascut pana la varsta prezenta,te face sa iti marturisesti toate intimitatile,pacatele,pentru ca apoi sa le foloseasca pe post de santaj.Un prieten te poate invata numai vicii pe care,daca nu esti constient,le poti capata fie ca vrei,fie ca nu vrei.Te face sa devi cel mai neispravit om de pe pamant,apucand-o pe cai care te pot conduce la moarte.Te face sa iti vinzi si viata pentru a-l vedea fericit,sa iti nenorocesti sufletul familiei pentru el.Te domina atat de mult incat nu ii poti rezista ei,nu poti refuza cerintele pe care ti le cere.Bineinteles,daca esti constient sti foarte bine ce este de facut,te indepartezi atunci cand e momentul.

      La fel ca viata,prietenia are doua fete,asa ca trebuie sa fim atenti sa ne dam seama care cum sunt prietenii.Nu credeti?

O etapa din viata mea-Bacul!

Stau in pat...ascult muzica si ma gandesc la saptamana pe care am avut-o...multe s-au intamplat...multe momente  mi-au pus la incercare psihicul...anume bacul...stresul acumulat...care m-au facut sa imi pierd controlul complet...care ma transformase ca intr-un robot..care trebuia doar sa invetze fara a manca(hrana necesara pentru a ma ajuta sa pot invatza,sa ma pot concentra pe ceea ce trebuia sa invatz),fara a vedea razele soarelui care din cand in cand imi mai incalzea sufletul inghetat,infricat de ce va urma,fara a sta de vorba cu o prietena pentru a ma descarca,pentru a plange pe un umar,simtind ca pur si simplu ca sufletul imi iasa incet,incet din suflet ca si cand nu ar fi existat in mine...emotiile s-au strans si timpul se scurta din ce in ce mai mult,odata cu mine ofilindu-se bucuria ochilor mei,deoarece  intunericul din sufletul meu se vedea in ochii mei,in acel moment...se acumulase tot:stres,frica,teama ca poate voi uita tot ce am invatat..

.A sosit si ziua cea mare:BACUL!!!prima proba scrisa era la romana...am intrat in sala,am completat fisele,iar pana la momentul sosirii subiectelor ma simteam ca si cand as fi murit si as fi ajuns la judecata de apoi...Asa de speriata eram,nu constientizasem ca venise momentul acesta al maturitatii.Cand au venit subiectele la romana si am vazut ca la a treia parte imi picase fix ce nu invatasem,simteam ca imi picase cerul in cap,ca sufletul meu deja imi parasise trupul.Am incercat sa ma concentrez pe primele subiecte,dar vedeam cum timpul trece asa de repede precum tigarea aprinsa,care daca nu o fumezi se trece asa de repede,asa simteam in momentul acela.Vedeam ca deja treaba se ingrosase si ca ma aflam la capatul firului,care mai avea un pic si se rupea.Devenisem foarte agitata,nu stiam ce sa mai fac.Incercasem sa strig la colegi sa ma ajute,dar fiecare era pentru el.S-a terminat si proba aceasta,cu chiu cu vai.Cand am ajuns acasa,ce am facut a fost sa iau o tigare,sa o fumez si doar plangeam,pentru a ma putea linisti.

       Din acel moment,am stiut ca bacul nu e un moment de joaca si am inceput sa invat mult mai bine,fara sa mananc,fara sa comunic,fara sa stiu ca exist.Stateam doar cu nasul in carti si mai luam cate o pauza doar ca sa fumez si nimic mai mult.Imi pierise si pofta de mancare,nu aveam pofta de viata practic.Pentru mine  somnul era un stres,nu ma linistea,practic ma agita din ce in ce mai mult deoarece imi lua din timpul meu de invatat.Intrasem in depresii.Dar am reusit sa invat totul pentru a doua proba.A venit si proba.Parca Dumnezeu ma ascultase,era langa mine,ma simteam atat de sigura pe mine,parca Domnul imi ascultase rugaciunile.Cand au venit subiectele si am vazut ca mi-a picat fix ce am invatat,radiam de fericire,ochii imi sclipeau de fericire,incat oricine isi dadea seama ca se intamplase ceva cu mine.Nu,nu era dragostea,pentru ca sentimentul de iubire l-am pierdut de mult,e ratacit pe undeva,pe o insula.Nerusinatul,fara mine.Sufletul odata parasit de iubire se simtea pustiit,concentrandu-se doar pe carte.Serile pierdute cu invatatul si cu nemancatul mi-au adus rasplata cea mai mare,comoara la care am putut sa ajung.

        La cea de a 3a proba,nu prea am pus burta pe carte ce-i drept,deoarece inca nu ma trezisem din starea aceea de fericire,dupa proverbul acela:"dupa nori,apare si soarel".Practic asa a fost si la mine.Am muncit mai putin deoarece eram increzatoare in mine ca pot sa fac,ca pot fi capabila sa iau o nota bunicica pentru cat am pus suflet in invatat.
      Au trecut toate si trebuiau sa vina rezultatele.Sufletul meu era plin de teama,frica,parca fusese rapit de un pesimist notoric care nu dadea voie la nicio mica raza de speranta,care poate imi mai incalzea sufletul.Era mai mereu ambitios decat mine,parca ma domina pana in momentul afisarii notelor.Notele s-au afisat,iar cand am auzit ce note mari am luat,primul pas a fost sa o strang in brate pe mama mea si sa plang alaturi de ea.

A fost o etapa memorabila pentru mine si nu o voi uita niciodata!

Ce se va mai intampla maine?

Sufletul ma doare,ma macina,arde precum focul,iar scanteiele ies incet,incet pe obraz.                                                
Pun mana pe fata si e umeda...Iau batista,ma sterg si spun:'Nu-i nimic,data viitoare
nu o sa mai plang,o sa fiu tare..'
Inima sta in loc cand aude cuvintele care te usuca din ce in ce mai mult,incearca sa bata,dar e tare trista...
Ea cerseste un pic de iubire,insa stie ca pe pamant nu mai exista...
Ochii rosii privesc spre cer,ce vad?
Stelele care le spune:'Nu mai plangeti.O sa vedeti ca maine va fi bine!"
Ochii inlacrimati cu lacrimi produse de rautatea din jur asteapta sa vina ziua cand o sa vada catot ce zic stelele este adevarat....




Suparata,iau o tigare si o fumez pentru ca sufletul sa mi-l mai linistesc,sa mi-l mai alin,sa mai uite de rautatea ce zace pe acest pamant...Ma uit la tigare si observ cum fumul iasa,iar tigarea se trece asa de usor...Asa este si viata,trece repede insa cu multe sperante trecand peste orice obstacol care ne sta in cale...












Imi iau ochii de la stele si mi tintesc la pat...Ma asez...Toate ma dor...Un fior rece imi trece prin tot corpul...Pun capul pe umeri si in gand imi spun:'Ce se va mai intampla maine?'

Iubirea

Daca ma intrebi ce inseamna iubirea,nu as gasi raspunsul...deoarece iubirea are doua chipuri:de inger si de diavol...Iubirea e atat de frumoasa cand o simt pe pielea mea,cand o am in fatza si jur ca nu i-as da drumul niciodata....e atat de placut sa gasesc sentimentul pierdut...imi place atunci cand iubirea isi face aparitia in viata mea...sub forma ingerului deoarece ma ridica cand sunt doborata de prietenii falsi care exista pe lumea asta,ca imi da aripi cand aud:'pui,te iubesc,nu vreau sa te pierd niciodata',numai cand aud aceste cuvinte simt ca sunt in al noualea cer,ca in sfarsit iubesc si ca in sfarsit si-a trimis,soarele,razele lui argintii si stralucitoare in viata mea ca sa imi readuca zambetul pe buze...Atunci cand iubesc,ma dedic trup si suflet...si vreau din tot rsufletul sa fie totul bine,atat mie cat si sufletului meu...Iubirea e precum tigarea,cand fumez fumez cu o placere de nedescris si greu de lasat,asa este si iubirea:o placere de nedescris,de care nu te-ai satura niciodata si nu ai vrea sa renunti niciodata la ea...Insa nu vreau sa fiu prezenta cand iubirea sub forma de diavol isi face aparitia in viata mea prin certuri si despartiri...Iubirea este  o otrava cu gust de ciocolata!

Amintirea

Azi,27 martie e o zi atat de obisnuita,dar totusi o zi zbuciumata,deoarece se afla un razboi in interiorul sufletului...un razboi intre trecut si viitor,intre amintiri si realitate...azi,ma gandesc la tine si stiu ca nu e bine...au trecut 2 ani,dar parca au trecut 2 zile,si te mai simt si acuma,iti mai simt si azi imbratiseara si sarutul tau...dar totul a trecut,tu ai uitat de mine,eu inca nu te-am uitat,stau si mai astept la o impacare desi stiu ca nu va mai fi niciodata....stiu ca viitorul te-a luat de langa mine,ca distanta te-a furat din brate,te-a dus spre alt drum,spre alta viata...stiu ca ai uitat de ochii verzi pe care  tu stiai sa ii alinti doar printr-o privire...si acuma...ne purtam ca doi straini...acum nu mai e ce a fost candva...tu niciodata nu vei sti ca  iti duc lipsa...tu nu vei sti niciodata k din ochii inghetati de rautatea ce-i inconjoara cad lacrimi usor si lent pe obraz,k ma uit cateodata la luna si imi doresc sa ma ia la ea,sa pot zbura departe de lumea astea plina de rautate...si plang incet strangand ursuletul in brate,apoi incet ma duc la geam si trag din tigare de parca as trage  un leac care ma face fericita,care imi ia o durere de pe suflet,si care ma face sa te uit...si in suflet ploua,nu  mai am puterea de atunci,atunci luptam in doi....si alerg singura prin ploi,ispitita de un pacat...fara  tine nu mor,dar nici nu traiesc...si sti POATE INTR-O ALTA VIATA NE VOM INTALNI!